Balada planşetei furate

Am zărit-o pe Lipscani
Când de-abia mai aveam bani
Şi-am cumpărat-o într-un gest
De pur arhitect în manifest;

Cu masa şi volumul ei
M-am luptat de la Hanul cu Tei
Şi am cărat-o-n mod prostesc
Nemaivăzând ce mai lovesc;

Şi-a rezistat la drumul mare
Pe bulevard şi în parcare;
Şi-a rezistat şi-n librărie
Dănd jos cărţi de pe raft o mie;

A rezistat şi-n autobuz
Cu călători privind confuz
În timp ce ea stătea solemn
Planşeta mea mândră de lemn;

Şi-am utilizat-o-n atelier
Când desenam un capitel
Şi-i făceam umbre şi lumină
Pe plită, tor şi pe echină;

Şi-am dus-o şi pe coridor
În drum spre laborator
Şi-am sprijinit-o de perete
Lângă un grup vesel de fete;

Şi m-am jucat în Photoshop
Dând copy, paste, edit şi crop
În timp ce cineva tiptil
Şi-a însuşit-o-n mod subtil;

Şi-am căutat-o-n disperare
Făcând scandal în gura mare
Şi acuzând în mod perfid
Pe orice vrednic individ;

Dar n-o să am niciun răspuns
Deşi am căutat de-ajuns;
Căci eu ştiu c-ai dispărut pe veci,
Placă 50 x 70.

Acum un an pe vremea asta.