Cărămida studentă

Era odată o Cărămidă care se gândea foarte serios la viitorul său, aşa că voia să aibă studii superioare. Într-o zi, pe când mergea la un curs de afaceri, a dat lut în nas cu proful de economie, un ins gras şi altruist care împărţea bomboane cu alcool tuturor studenţilor prezenţi la propriul curs (de obicei, nu mai mult de şase). Proful Econovici – care nu o văzuse pe Cărămidă decât la primul curs, dar o ţinuse minte datorită texturii sale poroase – o salută cu entuziasm şi scoase din geanta sa de voiaj (cu care se deplase în permanenţă oriunde) o cutie cu Suchardine de coniac.

–Poftim, păpuşă – zise el sexy, rotindu-şi cu un deget şuviţa de păr de deasupra urechii şi de dedesubtul cheliei plasată central.

Cărămida simţi cum se topeşte cu totul – atât sub puterea vocii lui Econovici, cât şi sub influenţa alcoolului. Nu era îmbrăcată decât cu o frunză de arţar – frunzele erau foarte la modă printre Materialele de Construcţii Studente – dar îi zbură cât ai zice „modul”. De ruşine însă, Cărămida împietri acolo, în holul facultăţii, sub privirile mirate ale lui Econovici.

–Ei, tot aveam nevoie de ceva cu care să umplu golul care mi-a apărut în peretele de la baie – zise proful, ridicând din umeri.

Şi o zidi la el acasă, unde Cărămida rămase pe vecie, nemaicontinuându-şi vreodată studiile. 

Scris la un curs de perspectivă, bazat pe următoarele prompturi:

altruist
afaceri
cărămidă
păpuşă
gras
curs
frunză