Oldies: Patru taxiuri

Taxiul 1.

Mă aşez în faţă. Şoferul – un moşulică scund, amabil, aparent zâmbind pentru el însuşi.

EU: La liceul X.

ŞOFERUL (porneşte maşina şi se instalează mai comod. Îmi dau seama că e cu chef de vorbă): În ce clasă eşti?

EU: În clasa a [...]

ŞOFERUL: Oho, păi nu mai ai mult!

EU (vorbind de dragul vorbei): Nu, nu mai am mult.

ŞOFERUL: Da, chiar nu mai e mult. Uite-acuşi termini! Se duce liceul – una-două – şi apoi? Ce faci? Te măriţi?

EU (cutremurându-mă, ştiind că trebuie să urmez o facultate): NU!

ŞOFERUL (foarte convins de ce spune): Aşa te vreau! Aşa trebuie! Asta e atitudinea! (Pe un ton savant): Căsătoria e o prostie. Oamenii nu ar trebui să se căsătorească. Asta e o făcătură, inventată ca să ţină masele în frâu.

EU (mimând interesul): Mmm.

ŞOFERUL (puternic): Nu, dom'le! Nu e asta starea naturală a lucrurilor! Oamenii ar trebui să trăiască împreună şi să aibă copii aşa, fără să fie căsătoriţi. Ce, nu se pot înţelege?! El cu ea, ea cu el – mare chestie! E o prostie şi aia, că femeile nu au drepturi şi că ele trebuie să facă toată treaba prin casă. Nu, frate! Fiecare, cu drepturi egale, acolo – se implică jumi-juma în toate! Copii, curăţenie, facturi! Abia la bătrâneţe să se căsătorească, dacă vor – numai aşa, în ideea că să nu fie singuri când mor. Aşa ar fi frumos şi corect.

EU (întrerupându-i monologul): Puteţi să opriţi după semafor.

ŞOFERUL: Aaa, am şi ajuns deja, gata? Da, mulţumesc, stai să-ţi dau restul. Aşa. Promite-mi că nu o să te măriţi în următorii zece ani!

EU: Promit, promit! (Fug înspre semafor).

Taxiul 2 – opreşte la vreo 20 de metri mai în spate. Îi fac semn să vină înspre mine şi aştept – degeaba. Mă duc eu la el şi intru. Şoferul – un tip chel, cu cercel, între 25 şi 30 de ani, ascultând manele la maxim. Dau comanda şi meditez dacă să mă plâng referitor la audio – când văd cum chelul opreşte muzica din proprie iniţiativă.

ŞOFERUL (dând un telefon, pe un ton subtil): Bună, pisi.

EU (în gând): O, Doamne.

ŞOFERUL (foarte absorbit şi piţigăiat): Du du, iubi, şi iu ti iubi pi tine. Ti iubi mul mul mul di tot. Şi iu abia aştept să ti văd.

EU (urmăresc cu exasperare drumul, în timp ce chelul o ascultă pe iubi la telefon timp de vreo două minute)

ŞOFERUL (pe un ton schimbat, hotărât, mieros): Da măi pisi, daaaa, vin diseară la tine. Să mă aştepţi ştii tuuuu cuuum – că o să facem o dragoste nebună!!! – da' nu ca data trecută, când ţi-am rupt ştrampii!

EU (muşc buza şi mă prefac pentru tot restul drumului că scriu un sms)

ŞOFERUL: Stai un pic, pisi, că tre' să opresc. (Spre mine): 3 lei cincizeci.

EU (îi dau 5 lei, încă încercând să-mi păstrez o faţă neutră)

ŞOFERUL: N-am să-ţi dau rest.

EU: Nu-i nimic. (Ies alergând din taxi): BUAHAHAHAHAHAHAHAHAHA!!!

Taxiul 3. Dimineaţă, cam 6 şi 25. Sunt în întârziere. Îl văd cum opreşte în faţa staţiei de taxiuri şi din el coboară o tipă. Alerg şi îl prind. Mă aşez în faţă şi dau comanda.

EU: În locul X.

ŞOFERUL (abia abţinându-se să nu râdă): Sigur.

EU (nu îi înţeleg amuzamentul; presupun că are doar o dimineaţă bună)

ŞOFERUL (chicoteşte de-a binelea)

EU (mă uit dacă am ceva ciudat pe mine. Nu descopăr nimic. Mă holbez din nou la şofer): E ceva în neregulă?

ŞOFERUL: Nu, nu... (deja râde din suflet)

EU: Ce...?

O voce din spate: PUHAHAHAHAHA!

Aparent mai era cineva înăuntru, dar nimeni nu se deranjase să-mi spună.

Taxiul 4. Şoferul e tot un moşulică, dar unul mai înalt şi mai determinat. Pornim la drum.

ŞOFERUL: Câţi ani ai?

EU: Atâtzeci.

ŞOFERUL: Aaa, fie-mea nu e cu mult mai mare. Are douăzeci şi trei. E cu un italian de şaizeci.

EU (încerc să nu-mi imaginez nimic)

ŞOFERUL: Da, da, lucrează ca translator pentru el.

EU (realizez că judecasem greşit situaţia): Bravo ei.

ŞOFERUL: Da, să vezi, a fost prin Italia, şi prin toată Europa, ştie şi italiană, şi franceză, şi germană. Eu i-am găsit italianul. I-am zis ei: Du-te, fata mea, când o să mai găseşti tu job ca ăsta, du-te şi tradu. Şi s-a dus! A fost şi prin Viena, şi prin Praga, şi prin Berlin, şi prin Roma...

EU (oftez inaudibil)

ŞOFERUL: ...prin Paris, prin Atena. Odată, când s-a dus în Atena...

A trebuit să mai aştept cinci minute după ce ajunsesem la destinaţie să se termine povestea.

(Scris prin septembrie 2011, bazat pe experienţă proprie)