Nebu nebu

Azi m-am hotărât să devin nebun temporar. Nici nu era mare brânză; tot ce trebuia să fac era să încalc nişte norme convenţionale prestabilite de societate. Nebunia în sine mi-a venit aşa, deodată, în timp ce mă bărbieream; că, adică, în fond de ce trebuia să mă bărbieresc pe ambele părţi? Nu puteam să-mi las faţa asimetrică? Nu-mi interzicea nimeni asta; şi-n acelaşi timp nu mi-ar fi dat voie nimeni.
Prin urmare; m-am lăsat aşa, lejer, jumate Homo sapiens sapiens şi jumate Homo neanderthalensis. Ca să accentuez şi mai mult discordanţa, mi-am pictat chiar o sprânceană în formă de V cu un marker permanent de la Faber-Castell; şi, într-un exces de revoltă, mi-am pus un ciorăpel multicolor cu degeţele individuale cules de pe balconul vecinii direct în mâna stângă. Arătam lux; mi-ar fi lipsit numai nişte haine de hippie; dar, în absenţa lor, n-am putut decât să-mi iau cel mai bun costum, perfect pentru cine în care se discută afaceri cu directori simandicoşi. Good; să-i dăm drumul la nebu.
În faţa scării blocului s-au strâns vreo cinci babe să-l facă cu ou şi cu oţet pe noul primar. Mă strecor abil printre ele, până când una mă observă şi-mi trânteşte un „Maică, ce păţiiişi?!"; la care eu, pe un ton superior: „Ce vrei, mamaie? Încă un cuvânt şi te torn la primărie!". Să le fi văzut atunci pe babe: la curse să fi fost, şi nu cred că m-ar fi alergat aşa repede să-mi arunce cu roşiile în cap! Dar n-au şanse să mă ajungă; red nebu îmi dă aripi.
Intru într-un taxi. Şoferul – paralelipipedic, ursuz, cu IQ subunitar – citeşte poza fetei de la pagina 3. Zic: „Bună seara!" (mai ales că e şi dimineaţă).
–Mmrbh – mârâie ză draivăr.
–Liber?
–Liber.
–Puteţi să mă duceţi şi pe mine...
–Pot...
–Până colo, peste stradă?
–Ieşi (cenzurat) d-aci, mama mă-sii de (cenzurat) ce eşti, cu toate neamurile (cenzurate) ale tele!
Eh, ăstuia îi lipseşte un DOOM; tre' să înveţe şi el care e forma corectă a posesivului.
Bun; pe trotuar trece o tipă care dacă ar mai avea încă vreo treizeci de centimetri de veşminte domneşti ar fi chiar sexy (dar aşa n-are niciun farmec). E lichidă şi sclipicioasă pe întreaga suprafaţă corporală; şi mai are şi nişte ochelari ca de infraroşu.
–Domnişoara – mă apropii eu.
–N-am.
–Inteligenţă nativă? Puteam şi eu să-mi dau seama.
Şi o sărut („Muaaaa!", ca în desene animate), îi pun ochelarii în cap şi plec fredonând imnul naţional.
„Deşteapă-te...nanana, Din somnul cel de moa-a-arte, Şi culcă-te pe-o parte, Că nu ştiu mai de-pa-arte, că nu ştiu..."  de ce a aruncat un copil cu un balon cu apă direct pe mine fix de la etajul patru. Las asta pentru marile enigme ale lumii, totuşi; şi merg mai departe şi trec pe lângă un cerşetor. Nu e din ăla amărât; se vede că e doar un membru al unei mafii subterane. Dar îl respect pentru asta; aşa că îi donez ciorapul curcubeatic şi îl mângâi în creştet, ferindu-mă de ciomege.
Chiar aşa; eu am bani, spre deosebire de el. Şi mai sunt şi nebun. Ia să pun un bilet la loto!
...n-am pus unul, ci zece. Dar trecând mai departe.
Okay; la momentul ăsta mi se pare că dacă tot sunt nebun, măcar să o arăt. Îmi trebuie o cămaşă de forţă; stau şi mă gândesc: unde e cel mai probabil să găsesc una? La farmacie sau la sex shop? Aleg prima variantă, pentru că şi cu sănătatea mintală dusă, tot pudic sunt.
Intru deci şi-n farmacie; dar uit pentru ce-am venit.
–Tanti farmacistăăă?
–Daa? Cu ce vă pot aju-
–Aveţi droooooguri?
Dom'ne, era ca în bancul cu iepuraşul; dar n-a mers! Aşa c-am lăsat-o baltă.
Hai să mă duc atunci şi-n parc. Aici e frumos şi predomină atmosfera de echilibru; perfect pentru un dezechilibrat ca mine. Drăguţe ronduri de flori; şi iete, au şi maci prin ele. Opiuuuu!
Păcat că nu ştiu cum se prepară; îl mănânc aşa. Are gust groaznic; dar ce mai con-

După ce-am mâncat vreo patru-cinci maci, am avut strania senzaţie că sunt un miriapod. Şi asta pentru că aveam, evident, mai multe picioare decât prevedea evoluţia umană. Şi mai şi puteam să le mişc pe toate! Mă plimbam cu rolele.

În sfârşit; am scăpat de droguri şi de nebunie. Am scăpat de toate, mai bine zis. Slujbă nu mai am; babele nu mă mai ţin cu chirie; fetele mă ocolesc. Dar măcar am câştigat o sută de mii de lei noi la loto.

Ceva rapid si relativ neinspirat, scris prin mai 2010 pentru un concurs de pe DeviantArt cu tema "Insanity". In final, concursul nu s-a mai tinut din cauza ca nu s-au strans destui participanti.