Rătăciri printre traduceri

Reclama la produs cultural - carte

Drum de țară. În fața primăriei pompos decorată cu steaguri ale României și ale Statelor Unite stau trei personaje:
–Primarul, cu un ecuson pe care scrie „Mayor";
–Badea Ghiţă, având ortografiat greşit pe ecuson „translater";
–Învăţătoarea Viorica, cu un ecuson cu „teacher".

Primarul (aranjându-şi important cravata): Abia aştept să plece americanu' ăsta. De când ne-a anunţat inspecţia, cred că am îmbătrânit cu o sută de ani. Dacă nu mi-or fi apărut şi fire albe...
Badea Ghiţă (politicos, serviabil): Lăsaţi, dom' primar. Îl păcălim noi şi pe american. O să iasă bine, credeţi-mă pe cuvânt.
Primarul (încă preocupat de propriul păr): Te cred, mă Ghiţă mă. Da' ai grijă să nu-i traduci prostii. Să-i zici aşa cum îţi zic eu, da' mai şmecher şi elegant aşa, cum le place americanilor.
Badea Ghiţă: Am înţeles, să trăiţi. Ştiu eu să mă exprim, doar am văzut atâtea filme de-ale lor.
Viorica (înţepată): Dom' primar, eu zic să mă lăsaţi pe mine să vorbesc cu el. L-am auzit eu pe Ghiţă cum pronunţă. Aia nu e engleză.
Primarul: Tu să taci, Viorico. Te-am luat cu noi numa' în cazul în care nu ştie Ghiţă vreun cuvânt. Să nu te prind că te bagi în vorbă cu străinezu'.
Viorica (ridică din umeri, dar se abţine să mai comenteze).

Zgomot de anvelope prin drumul prăfuit. După o frână bruscă, dintr-o limuzină coboară americanul la costum, tuşind cu un aer superior. Primarul, Ghiţă şi Viorica se duc să-l întâmpine îmbrăţişându-l şi râzând fără motiv.

Primarul (cu un accent imposibil): Uelcam, uelcam... (şoptit): Ghiţă, zi-i tu mai bine, că eu nu ştiu mai mult de atât.
Ghiţă (pronunţând rar şi încrezător): Welcăm. tu. aur. viligi!
Viorica (chicoteşte pe ascuns).
Americanul: Thank you, thank you! (Privind critic în jur): Is this the town hall?...
Primarul: Ce zice, ce zice?
Ghiţă: Zice că arată ca o hală. Primăria noastră.
Primarul (puţin enervat): Ca o hală, da? Ia invită-l tu înauntru. Zi-i că vrem să-l binedispunem. Să vadă el ce avem noi aci. Hală, auzi!
Ghiţă (către american, la fel de ritmic): Mayer sayz cam insaid. We want aur guezt tu bi uel dispăuzd.
Americanul (confuz): Sorry, could you repeat that part about the disposal of the guest?
Ghiţă (rânjind tâmp): Cam wif az, cam.

Grupul înaintează zgomotos înăuntru.

Primarul (nerăbdător): Mă Ghiţă, povesteşte-i, mă, cum e cu comuna noastră. Spune-i lu' ăsta că noi suntem corecţi şi necorupţi. Spune-i că la noi nu se dă mită.
Ghiţă (oficial şi acaparând tot aerul cu vorbele lui): Miztăr Americăn! Der is nău meat in aur viligi!
Americanul (neplăcut surprins): Oh my!
Ghiţă (îmboldit de la spate de primar): Der nevăr uăz!
Americanul: You don't say!
Ghiţă: Ai spic tru!
Americanul (şi mai şocat): You don't say!
Primarul: Ce vrea, ce vrea?
Ghiţă (şoptind): Zice că nu mai vrea să-i mai zicem de asta. Cred că nu ne crede.
Primarul (izbindu-şi cu pumnii unul în celălalt): Al naiba de american, ce ne citeşte pe noi! Tre' să schimbăm subiectu'! Ce naiba să-l întrebăm noi pe ăsta?!
Ghiţă (complice, încă şoptind): Dom' primar, nu vi se pare că americanu' are pupila vânătă? Dacă o fi bolnav?
Primarul (mulţumit, de parcă ar fi descoperit el particularitatea): Bravo, Ghiţă! Ia întreabă-l de asta! Poate îl impresionăm şi îl luăm de partea noastră!
Ghiţă (confuz, întorcându-se înspre Viorica, amuzată şi stând mai deoparte): Vioricooo! Cum se zice la vânătă?
Viorica (prompt): Eggplant!
Ghiţă (mândru, bătându-l pe umăr pe american): Wai you hev eggplent piupil?
Americanul (pufnind): Excuse me, what exactly?...
Viorica (izbucneşte în râs de-a binelea).
Primarul (supărat): Viorico, taci mă! (Către Ghiţă): Invită-l, bre, la masă! Sigur îi trece lui de la mâncare starea asta! Hai, hai, invită-l!
Ghiţă: Miztăr Americăn! Cam eat uif az! Ui hev gud fud!
Americanul: But surely, if there's no meat–
Ghiţă (zorindu-l): Cam, cam!
Grupul dispare dincolo de o uşă.

Scena se schimbă. La o masă frumos decorată şi cu mâncarea aproape pe terminate, Primarul şi Ghiţă stau ursuzi într-un colţ, în timp ce Viorica şi Americanul discută animat în partea opusă.
Primarul (muşcând nervos un cârnat): Ţi-am zis eu, mă Ghiţă, să vorbeşti frumos cu el! Acu' uite ce-ai făcut! Cine ştie ce or fi bârfind ei pe acolo!
Ghiţă (umil): Da' eu i-am vorbit, dom' primar! Ce să fac dacă mai mult n-am ştiut!
Viorica (ceva mai încolo, bând vin cu americanul): And of course it is a pleasure dealing business with you, Mr. Foreigner. You can discuss with me whichever issues you encounter–
Americanul (apreciativ): My, you sure are gifted, for a teacher in such a remote village!
Viorica (zâmbeşte ironic, mai luând o gură de vin).

Prim plan pe Viorica. În dreapta farfuriei ei, se vede o carte deschisă la o pagină cu expresii conversaţionale traduse din română în engleză. Vânt puternic; paginile zboară până când cartea se închide şi i se poate vedea titlul mare
GHID DE CONVERSAŢIE ROMÂN-ENGLEZ PE ÎNŢELESUL TUTUROR.
Prim plan pe titlul cărţii. Apar informaţii referitoare la produs şi la felul în care se poate comanda.


 Am trimis lucrarea asta prin toamna lui 2010 la concursul Adliterra, sectiunea scenariu. [link] Tema era reclama la un produs cultural inventat/existent. Din moment ce nu a castigat, cred ca e ok sa o pun aici pe site.