Plot, plot, plotare

Și pentru că e blogul meu și pot să fac ce vreau cu el
(asta dacă nu se trezesc nenii de la blogspot să-l închidă sau așa ceva),
hai să postez niște chestii scrise de mine.
Și încep cu una dintre preferatele mele, scrisă prin septembrie 2010.

Plot, plot, plotare

Herlitz. Librărie, papetărie, rechizite, afişe, xerox, scanare, bannere, magazin de plotare.
După-amiază de toamnă. Băieţii de la xerox beau Ice Coffee. Fetele de la caiete testează nişte radiere noi.
Apare un client.
CLIENTUL: Bună ziua, am văzut la intrare un afiş cum că ăsta ar fi şi un magazin de plotare.
ANGAJATUL (unul dintre xeroxişti): Da, bună ziua! Pentru ce solicitaţi serviciile noastre?
CLIENTUL (apropiindu-se şi aproape răsturnând Ice Coffee-ul cu cotul): Am nevoie pentru o carte, ştiţi, mă chinui la ea de o grămadă de timp şi nu mai iese...
ANGAJATUL (redresând ceaşca): Ce fel de carte? Cu ilustraţii multe?
CLIENTUL (pufnind amuzat): Aaa, da' de unde. Poate oi pune câteva poze pe-acolo. Da' nu ălea contează.
ANGAJATUL (amabil): Să înţeleg că nu vă trebuie ceva colorat?
CLIENTUL (încă zâmbind tâmp): Colorat? O fi şi colorat. Apare un limbaj mai policromatic pe acolo. Ştiţi, este vorba despre un roman...
ANGAJATUL (simulând priceperea): Aha.
CLIENTUL (misterios): Un buildungsroman. O biografie.
ANGAJATUL (neutru): Interesant.
CLIENTUL (cu mândrie): A mea!
ANGAJATUL (revenind la afaceri): Şi vreţi să-i faceţi afiş pentru publicitate?
CLIENTUL: I-oi face eu şi afiş, da' mai încolo... deocamdată are nevoie de ceva plotare, săraca biografie.
ANGAJATUL: Cam ce dimensiune aveţi la carte?
CLIENTUL: Eu ştiu?... Vreo trei, patru sute de pagini măcar. Să par şi eu om important.
ANGAJATUL: Şi ce format solicitaţi?
CLIENTUL: Format? (Gânditor): Să fie format bine, să se lege între ele evenimentele. Nu tre' să sară aşa de la o pagină la alta.
ANGAJATUL (încă oficial): Vreţi şi legare pentru foi, să înţeleg.
CLIENTUL (aprins): Logic că vreau legare! Ați văzut ce rău e când la o carte se sare aşa dintr-o scenă în alta fără noimă? Pentru asta am nevoie de servicii de plotare!
ANGAJATUL (abordând noua politică de autopromovare a magazinului): Şi aţi venit unde trebuie! Plotăm la cea mai bună calitate şi la un preţ foarte avantajos. Avem chiar tradiţie în a scoate cele mai precise planuri!
CLIENTUL (brusc iluminat): Planuri, da. Dacă v-aş da un plan, cam în cât timp ar fi gata procesul de plotare per total?
ANGAJATUL: În funcţie de dimensiuni... aş zice că între zece şi treizeci de minute.
CLIENTUL (mega-şoc): Aşa repede?! Eu credeam că durează zile întregi! Doar e un proces complex!
ANGAJATUL: Nu, domnule, de ce să dureze atâta? Doar nu mai suntem în era tiparului! Acum avem maşinării complexe care rezolvă totul!
CLIENTUL: Cum, adică plotarea se face de un calculator? Iese totul aşa standard? Fără să fie procesat şi de vreo fiinţă umană?
ANGAJATUL (oarecum apologetic): Eee, nici chiar. Ajustăm şi noi o grămadă de opţiuni: încadrarea, marginile, gradul de detalii, dimensiunile...
CLIENTUL (pe două treimi şuierând): Dom'le, mă uimeşte tehnologia asta. Aşa se scot mai nou cărţile? Pe bandă? Pricep de ce nu mai citeşte nimeni în ziua de azi.
ANGAJATUL: Ba mă scuzaţi, se vând foarte bine cărţile făcute la noi. Chiar ieri a venit cineva să ne mai solicite o sută de copii. La o enciclopedie zoologică pentru copii, parcă...
CLIENTUL (pseudointelectual): Păi e o diferenţă majoră între un buildungsroman şi o enciclopedie, nu credeţi? De fapt, nici nu-mi dau seama la ce a avut nevoie de plotare la o enciclopedie. Doar nu are nicio intrigă.
ANGAJATUL: A fost nevoie de o printare într-un format mai neobişnuit. Ne-a dat ceva bătăi de cap. Plus că era în nu ştiu ce program făcut; şi noi nu primim decât ce e pdf.
CLIENTUL: Pdf? Aşa se zice mai nou la pe de rost? Pe de fleancă?
ANGAJATUL: Scuzaţi?
CLIENTUL: Să înţeleg că trebuie să vă dictez planul, nu?
ANGAJATUL (mirat): Cum aţi putea să-mi dictaţi un plan? Nu ştiu să-l redau pe hârtie. E nevoie de printer pentru aşa ceva.
CLIENTUL (exasperat): Extraordinar, frate! Totul e mecanizat acum, de nu mai ştiţi nici să scrieţi! Unde a ajuns societatea contemporană!
ANGAJATUL (relativ jignit, dar abţinându-se): Domnule, mai lăsaţi-mă cu societatea. Eu zic să vă aduceţi cartea în format pdf pe un cd, să ne precizaţi formatul, tipul de hârtie, numărul de copii şi cu asta basta. Îi facem instant o tipărire.
CLIENTUL (sănătos vorbind cu un nebun): Păi eu nu am venit pentru tipărire.
ANGAJATUL (sorbind nervos din ceaşcă): Cum adică? Nu pentru plotare aţi venit? Nu ăsta a fost primul lucru pe care mi l-aţi zis?
CLIENTUL (înţelept): Ba da. Vreau un plot pentru cartea mea, să se lege.
ANGAJATUL (plictisit): Un plotter, adică? Nu vindem plottere. Doar le folosim.
CLIENTUL: Un plot, un plot, nu un plotăr. (Superior): Ştii ce e ăla plot, nu?
ANGAJATUL (trântind ceaşca): Dacă nu cumva vă referiţi la plotul ăla din electricitate, atunci nu, nu ştiu.
CLIENTUL: Extraordinar, iarăşi! Să lucrezi într-un magazin de plotare şi să nu ştii ce e ăla un plot! Hai că pe asta n-am mai auzit-o!
ANGAJATUL (sec): Ştiţi ce, dacă nu aveţi de gând să tipăriţi nimic, atunci chiar n-avem cu ce să vă ajutăm.
CLIENTUL: M-am prins şi eu de asta. Societatea e de vină, frate! La revedere! Am să vă pomenesc la mine în buildungsroman!
Şi iese patinând. Angajatul se alătură celorlalţi băieţi de la xerox, comentând sictirit cu ei scena.
CLIENTUL: Auzi, să nu ştie ce e ăla plot! Plot! Plot! (Luând aer sistematic în piept): Fir narativ, dom'le!