RATBabe!

Era în bus un moş ursuz
Având bărbia-n unghi obtuz
Şi în stânga lui o babă scundă
De form-aproximativ rotundă;
Impunători ei amândoi
Purtând parfum eau d'usturoi,
Lângă fereastră s-au postat,
Tot busul au eliberat!

Trei Opt Cinci

Autobuzul 385. Ora – douăsprezece şi cincisprezece minute. Liceana urcă tacticos, se agaţă sistematic de o bară de susţinere şi apoi începe să roadă firul de la căştile sucite în jurul urechilor relaxate într-un echilibru precar. Gestul antistres de mestecat durează vreo câteva staţii, armonizându-se cu bălăbăneala per total a autovehiculului; apare însă o disturbare a liniştii interne.
Intrusa – mică, îndesată, cu şapcă numai cu cozoroc (fără acoperire a vreunuia dintre creiere) şi cu o pufoaică semidescheiată – se apropie silenţios şi bine plănuit. Se propteşte în faţa liceenei, scoate o legitimaţie şi trece la fapte.
CONTROLOAREA: Abonamentul, vă rog, domnişoară.
LICEANA (oprindu-şi jignită rosul şi muzica): Mmm, poftiţi?
CONTROLOAREA (impasibilă): V-am cerut abonamentul.
LICEANA (indiferentă şi ea): N-am.
CONTROLOAREA: Biletul, atunci.
LICEANA: N-am.
CONTROLOAREA: N-aveţi?
LICEANA: N-am.
CONTROLOAREA: Foarte rău, domnişoară. Atunci daţi-mi un act de identitate.
LICEANA (la fel de nesimţitoare): N-am nici d-ăla.
CONTROLOAREA: N-aveţi niciun act? Buletin ceva? Păi cum se poate una ca asta, domnişoară? Dumneastră nu ştiţi că trebuie să vă luaţi buletinul oriunde mergeţi? Şi ce înseamnă asta, să nu ai bilet sau abonament? Doar există atâtea oferte de reducere pentru elevi şi studenţi! N-ai putut şi tu să-ţi faci vreuna? N-ai putut şi tu să–
LICEANA (care ascultase tirada exasperată): N-am putut, nu.
CONTROLOAREA (justiţiară): Prost, domnişoară, prost! Transportul public nu e gratuit! Îţi mai cer încă o dată buletinul!
LICEANA (gen cauză pierdută): Nu-l am, doamna, puteţi să mă căutaţi şi în geantă, că nu-l am–
CONTROLOAREA (îngrozită la o asemenea perspectivă): Cum să vă caut, domnişoară, n-am eu voie să fac aşa ceva! Cum să caut eu în geanta pasagerilor?
LICEANA: Atunci nu mai căutaţi şi gata–
CONTROLOAREA: Domnişoară, tu nu te duci la şcoală?
LICEANA (abţinându-se să nu strige "D'oh!"): Ba da, acolo mă duceam.
CONTROLOAREA: Dă-mi un caiet atunci, să-ţi văd numele!
LICEANA: Lăsaţi că vă zic eu cum mă cheamă!
CONTROLOAREA: Exclus, exclus! Eu trebuie să văd nume scris! Dă caietul imediat!
Momente de învălmăşeală. Liceana, cu căştile prelingându-i-se pe gât, se suceşte şi scoate la întâmplare un caiet, din care cade o foaie. O ridică enervată de pe jos, observă un zece imens scris cu pixul roşu şi, într-un moment de furie inspiraţională, o bagă fix în ochii controloarei. Linişte totală în tot autobuzul. Apoi–
LICEANA: Uitaţi, uitaţi, teza mea de la info! Teza teza! Am luat zece!
CONTROLOAREA (isterizată): Ce mă interesează pe mine, domnişoara, de nota ta? Dă odată caietul ăla!
LICEANA (şi ea la capătul răbdării): Ba să vă intereseze! Să vă intereseze!
CONTROLOAREA: De ce–
LICEANA (cu superioritatea triumfului): Cum de ce? Dacă aţi fi luat şi dumneavoastră zece la şcoală, ca mine, nu ajungeaţi niciodată să fiţi controloare de bilete!
La următoarea staţie, liceana a coborât din 385.

Bazata pe o intamplare reala a carei personaj principal a fost verisoara mea

Brânza #5

Iar în autobuz. Lumea îşi vede de treabă relaxată. Deodată, o tanti se ridică brusc, dramatic şi eficient.Toţi tac.
TANTI (piuind aparatul): To be or not to be, that is the question. CONTROL!

În mod total întâmplător, oglinda din faţă a autobuzului a picat şi toată lumea a coborât în staţia următoare.

Brânza #4

Altădată în autobuz. Super aglomeraţie. Toată lumea în poziţie de drepţi. Miros de aer stătut.
Deodată, un moş către o tipă la vreo 20 şi ceva de ani:

MOŞUL: Domnişoara, dă-te puţin mai încolo, te rog. Noi nu avem loc aici, dar tu ai acolo.
Domnişoara îl ignoră.
MOŞUL: Domnişoara, TE ROG FRUMOS să te dai puţin mai încolo. Noi ne sufocăm aici.
Domnişoara încă îl ignoră.
MOŞUL: Domnişoara, dacă nu te dai la o parte în secunda asta, ŢI-L ARĂT PE MICHAEL JACKSON!!! Vrei să-l vezi pe Michael Jackson?

Deodată, suficient spaţiu încât să respiri.

Brânza #3

În autobuz.

Un nene din spate: Ţara se duce de râpă! Ne pun ăia să plătim impozite!
Un nene de la mijloc: Şi-n alte ţări se plătesc impozite.
Nenea din spate: IMPOOOZITE! Impozite peste impozite!
Nenea din mjloc: Şi pe vremea lui Cuza se plăteau impozite.
Spate: Ne-am săturat de impozite! E cazul să scăpăm de impozite!
Mijloc: EŞTI MANIPULAT, BĂĂĂĂ?!

Brânza #2

Într-o zi pe când aşteptam autobuzul către casă, am observat în staţie o tanti care semăna extraordinar de mult cu Tina Turner.

În următoarele trei zile nu am fost decât simply The Best.