La Vâlcea

În vacanţă eu stăteam

Boiereşte – leneveam

La umbră, sub un copac

(Când e cald, pot doar să zac).

Asta însă-n Bucureşti

Unde-i soare – să trăieşti!

Unitatea parentală

M-a sunat însă-ntr-o seară.

Spuse mama: „Hai acasă,

Că Vâlcea e mai frumoasă.”

Eu m-am deplasat cu greu

Şi când am ajuns – văleu!

A plouat şi-a tot plouat

Şi iar plouă – ce rahat!

Cod portocaliu – furtună,

Fulger, tunet, melci (o sumă),

Totu'-i ud şi ude-s toate,

E sezon ploios, măi frate!

Olăneştiul prăpădit

Dâmboviţ-a depăşit;

Oltul s-a paraumflat

(Posibil că s-a triplat),

Ape toate curg şuvoi

– ce să mai, este puhoi!

Lenea la tuns

Lenea a plecat la tuns
Cu păr lung, lung nespus.
Şi cum Lenea la tuns s-a dus,
A strigat: "E de ajuns!
Eu doresc cărare-n dreapta
Şi la vârf tăiat. Şi gata!
Nu doresc nici să-l vopsesc,
Nici să-l spăl, să-l dichisesc;
Nici discount eu nu mai vreau,
Nici coafat. Zău, nu mai stau!
Conversaţie? Nu. Ioc!
Vârful tuns. Şi gata. Poc!"

Şi cum Lenea a plecat,
Părul i s-a şi-ncurcat,
Pălăria i-a cedat
Şi salonu'-a explodat.

Acum vreo două săptămâni am mers la tuns cu amica mea Lenea.

Poema sesiunii

Mie-mi place-n sesiune:
Timp de somn şi vise bune.
N-am proiecte, nu stau trează,
Mintea doar ce-mi mai lucrează;
Neglijabil, ce e drept,
Căci am creierul inept.
A clacat lucrând de zor
Cu ochii în monitor;
A clacat după proiect
Şi acum este defect
Şi-ar vrea somn, şi somn, şi somn,
Şi se crede-un mare domn:
Nu vrea cursuri, nici notiţe,
Toată ziua-mi face fiţe
Cum că de exam nu-i pasă
Şi vrea doar să stea acasă
Şi să doarmă, zi şi noapte...
Mama ei de facultate!

Poezii pe ploaie avec Prodănel

1

Ce-am ucis macheta 'ceea
Cu cuţitul şi cu cheia
Şi-am făcut-o bucăţele
Mici, micuţe, mărunţele;
Sângele-i mi-a curs pe mână
Sclăvăgesc de-o săptămână
Şi n-am niciun rezultat
După tot ce am creat;
Iar afară tună-ncet
- Jurizatu'-i cam nedrept,
Laptopul e cam stricat,
Proiectorul ne-a tocat
Tot ce mai aveam din nervi
- Fir-ar ei de creieri sterpi!

2

Se zvoneşte că există
Dincolo de lumea tristă
De făcut faţade-n bandă
Şi gândit băi la comandă

O privelişte de vis
Unde somnul cel promis
Te învăluie treptat
Cu cearşafuri şi cu pat;

Unde nu faci macheţele,
Nu-ţi lipeşti nici degeţele,
Nu clichezi neîncetat
Şi nici plotul n-a costat;

Acolo nu-s sociale,
Nici dezastre naturale
(Plottere nefuncţionale,
Culori groase şi neclare);

Acolo nu ai travei,
Nici detalii (chiar de vrei),
Acolo e-o distopie
Cu flăcăi ce beau tărie
Şi cucoane ce dansează
Şi se fac că se distrează;

Nimic nu se construieşte,
Lumea-n pădure trăieşte
Făr' de-Allplan şi Autocad
(Totul e Photoshopat),
Nimic nu e proiectat,
Însă traiul e cam fad.

Chiar de-i heterotopie
Nu ne place mie, ţie
Să trăim într-o minciună
Orişicât pare de bună.
Aşa că dă-ne proiect
Cât mai greu şi mai abject

Cu planuri de execuţie
Şi travei – fără discuţie!
Noi vrem blocuri, noi vrem case
Mari, frumoase, spaţioase,
Cât mai arhitecturale –
Asta vrem! O fi greu oare?

(Scrise în timpul unei furtuni de mine şi de Prodănel.) 

La Vitra Museum

La Vitra Museum, frate,
E party cu-elitele toate;
Gehry şi-a făcut o rampă
Şi acum se dă în stambă;
DeMeuron şi cu Herzog:
"Vreţi consolă? Ete poc!";
La Tadao, nema funny,
Doar module de tatami;
Saana albă ca zăpada
Şi-a vopsit şuruburi - gata!;
Mai încolo, domnul Siza
Şi-a zidit mândru asiza;
Hop! Şi Zaha Superstar
A sucit partyul - clar!

RATBabe!

Era în bus un moş ursuz
Având bărbia-n unghi obtuz
Şi în stânga lui o babă scundă
De form-aproximativ rotundă;
Impunători ei amândoi
Purtând parfum eau d'usturoi,
Lângă fereastră s-au postat,
Tot busul au eliberat!

Student, ai frigiderul plin!

Student, ai frigiderul plin!
Stai şi-l priveşti tâmp şi senin,
Căci e stupid şi e sublim
Ca un cliché final de film
În care toţi sunt fericiţi,
Cu plete-n vânt şi fandosiţi;

Dar stai, student, nu saliva!
Ci într-un bol toarnă-ţi ceva
Ce-n microunde va-înota
Şi gustativu-ţi va-ncânta;
Mănâncând cu spor, mănâncând şi des,
Trist, sumbru, cu-n oftat imens,

Zici: la sfărşit de săptămână,
Nimic pe raft n-o să-mi rămână!

Îngustă (parodie după "Lacustră", de G. Bacovia)

Atâtea nopţi petrec lucrând,

Petrec cu creierul arzând...

Sunt singur, şi mă duce-un gând

C-am desenat scări prea înguste.

Şi nu mai dorm de ore sute,

Şi am ajuns aşa-ntr-un hal --

Tresar în şoc şi mi se pare

Că o să pic proiectul – clar.

Un gol stomacul îmi întinde,

Iar cotele le tot greşesc...

Şi simt cum de atâta lucru

Autocad şi-Allplan plesnesc.

Atâtea nopţi petrec lucrând,

Tot tresărind, tot aşteptând...

Sunt singur, şi mă duce-un gând

C-am desenat scări prea înguste.

Pe sit

Trei studenţi de-arhitectură
- Toţi înalţi, cu mutră dură -
Sus pe gard s-au căţărat
Şi cu iphoneu'-au pozat
Panorame şi-un vecin
De la situl cel divin.

Iar un el şi-o ea, trecând,
S-au oprit, tot întrebând
Ce capteaz-acolo, frate,
Prin clickuri de aparate.
Curios el, mai din fire:
"Mă sui s-arunc o privire!';

Zise-apoi, indiferent,
Coborându-se atent:
"E-un teren, un gard şi-o pânză;
Nu se-ntâmplă mare brânză."

Sala "Freşcelor"

E ger în Sala "Freşcelor";
Popoul îţi îngheaţă.
E ger în Sala "Freşcelor",
Student lipsit de viaţă.

Degeaba-ncerci tu să asculţi
Cum cursul lent se scurge;
Din mână-n mână pixu'-ţi muţi
Căci somnul te ajunge.

Şi tot degeaba te uiţi tâmp
La ce se proiectează;
Sunt dungi şi puncte pe un câmp
Ce nu se corelează.

Şi totu'-i lung şi plicticos
Şi de nimic nu-ţi pasă;
Tresari de-un tremur friguros -
"De ce n-am stat acasă?"

Studentii, ca hienele...

Serengeti. În savană,
Hienele au prins o zebră.
Şi-ntr-o asonanţă funebră,
Râd şi rad orice strop de hrană.
Şacali şi un-leu stau şi îndură
Sperând la o îmbucătură...

Militari. În autogară,
Studenţii şi-au luat pachetul,
Şi-a aflat tot internetul,
C-au mâncat pân'-au dat pe-afară.
Sarmale pozate-s pe facebook,
Din priviri le-ai şi-nghiţit, năuc...


(Scris în decembrie 2011, după ce mi-am luat pachetul de la autogară.)

Dedicheişăn

Meine Liebe, meine Liebe,
Cu ochii precum amibe

Ma cherie, ma cherie,
Mereu vrei bijuterii

My honey, my honey,
Tu vrei să-mi iei chiar toţi banii?

Mi amor, mi amor,
Ai un glas de zici că mor!

Draga mea, draga mea,
Mâine ies cu-altcineva.


(Scrisă prin martie 2010 în ora de germană într-un moment de plictiseală maximală.)

Poema izoprenului

Te-ai aşezat pe izopren
De parcă te-ar fi prins în tren
Un controlor chel şi solemn
Zâmbindu-i lung şi cam nedemn;
Călătorind fraudulos,
Citind ziar cu susu'-n jos,
C-un geamantan gigantic, vere,
Cu cifru d-opt caractere!

Şi te-ai întins tu pe saltea,
Cum s-ar întinde o fidea
Cu linguriţa pescuită
Din supa cea ne-năcrită;
Scurgându-te misterios,
Nici insipid şi nici vâscos,
Unduitor ca o năpârcă,
Mi-ai pus picioarele în cârcă;

Şi-ai însuşit locul în care
Stăteam eu cu burta la soare,
Având pe cap o pălărie,
Să nu mă ard la scăfârlie;
"Dar izoprenu'-i spaţios!",
Mi-ai spus, privindu-mă duios
Şi într-un gest cât mai profund,
Mi-ai dat un colţ să stau în fund.

(Scris în timpul taberei de la Buneşti 2013)

Glaciaţiune

M-au îngropat în permafrost,
Unde e ger şi e anost
Şi an de an, şi zi de zi,
Mai rău mă voi înzăpezi;
Căci viaţa mi s-a scurs demult,
Şi-acum-s doar oase de mamut,
Şi piei şi blană, şi un dinte
Împrăştiate-n reci morminte.
Iar când mileniile vor trece,
Voi fi scăpat de patul rece
Şi adus la cald, într-o cutie –
Muzeu de paleontologie.

(Scris acum vreo lună prin timpul sesiunii.)

Eu Mies arhitect băban

Eu Mies arhitect băban,
Bloc la Weissenhof eu am.
L-am făcut în '27,
Drept un manifest, măi frate;
Manifest de modernoşi,
Toţi tineri şi talentoşi.
Şi-am avut succes mare
În astă colaborare
De căsuţe moderniste,
Toate nonconformiste.
Numai una-i cu probleme,
Căsuţa lui Corbu, nene!
Căci să intru eu nu pot,
Că-i îngustă rău de tot!
Şi eu Mies arhitect băban,
Cu renume dolofan!
Iar Corbu e ca o aţă,
Deşirat şi lung la faţă;
Prin căsuţa subţirică,
Numai el intră, nenică! 


 
(Pentru că uitasem să pun pe blog şi pentru că am dat de ea prin caietul de FUuuu!)

'Twas older than the seashells

I loved a fossil once
When Earth was young and tame;
I loved a fossil once -
A creature with no name.

'Twas older than the seashells
And older than the trees;
'Twas older than the first fish
Breathing through its gills.

And old enough it was to be
Replaced with gems and stones;
For life in it had long been gone
- No breath, no dust, no bones.

Yet an imprint still remained
Despite the flow of time;
It was embedded in the soil
And in this heart of mine.

And so the creature could exist
Despite its nonexistence;
For conscience made it bear a name
Affirming its consistence.


Uite că m-a lovit scrisul de po-ie-zii (şi încă neumoristice!!!) în iengleză???

Şi uite la ce mă refer: Opabinia

Câinoşenie

Bătrân, bălos şi bulldogos
Stătea prelins cu susu'-n jos
Al vechilor vecini dulău.
Şi mârâia la mine rău
Şi-mi surâdea cam fioros,
Iar teamă îmi era că, zău,
O să mă-nhaţe fix din dos.

Scris prin mai 2012.

Varză

Astăzi am mâncat o varză.
Era mare, rotundă, verde
Şi, în general, un exemplar excelent al speciei sale de Brassica Oleracea.
De aceea am mâncat o varză.

Astăzi am mâncat o varză.
Din păcate, am avut o durere de stomac.
Sucul gastric se plângea că devenise mult prea acidulat.
Din cauză că am mâncat o varză.

Astăzi am mâncat o varză.
Atât de tragică mi s-a părut experienţa,
Încât am scris o poezie despre durerea lumii concentrată în consumul de varză.
Căci astăzi am mâncat o varză.

„Astăzi a mâncat o varză!”
A declarat un critic literar,
Impresionat pâna la lacrimi de simbolismul subtil şi ascuns al frazei
Cu mâncatul de varză.

„Eul poetic este el însuşi o varză!”,
Au declarat adepţii criticului literar,
Impresionaţi şi ei de discursul maestrului lor pe tema „Eşti ceea ce mănânci”.
Căci doar cu toţii mâncăm varză.

Astăzi eşti tu însuţi o varză
Pentru că nu ştii să apreciezi
Geniul profund, magnific şi împurpurat ascuns în aceste supreme şi pline de profunzime
Versuri despre mâncatul verzei.


Scrisa prin ianuarie 2011. Asa de chestie.

CATRENE POWERED-UP

Ei visează

Cum e-n facu'

Şi când colo

N-au luat bacu'!

*

E-un vitezoman

Notoriu–

Când e-n sensul

Giratoriu.

*

Dublu-i stratul

De bordură–

Noi mergem

Pe arătură!

*

Foamea-l obliga, haină,

La o gustare rapidă;

Deschizând uşa la frigi

A-ntâlnit mulţimea vidă!

*

„E criză! Nu aprind lumina!”;

Ea merse-n hol pe beznă.

Şi să vezi ce criz-a fost

Când s-a lovit la gleznă!

*

Joi a dat

Un speech sinistru;

Vineri

L-au făcut ministru.

*

Azi m-a lovit în cap pigeon poo poo,

Presimt c-o să am un mare noroc,

Mă duc să pun un bilet la loto,

Căci sigur câştig dintr-un foc.

*

În jur are doar

Cărţi de soi:

As, patru, damă

Şi un doi.

Scrise prin decembrie 2010.


***
Extra: scrise în cursul ultimului an la atelierele de stufo:

Desenez într-o demenţă

Elipse fără esenţă

Şi-n capul meu e o absenţă

De logică şi coerenţă.

*

Din stufărişul de la Stufo
Venit-am, tinere, să-ţi spui:
De-ai face doric ori corintic,
Planşeta-n cap îţi dă cucui!

*

Eu pictor n-am vrut să mă fac

Dar iată că pictez în fac':

Cu vai, cu chiu,

Eu fac laviu

 Şi tentele îmi vin de hac!

CATRENE

Secretara-n jupă:

„'Neaţa!”;

Şefului

Îi pică faţa.

*

„Cum de-ai dat

De prinţu'-n blugi?”

„L-am găsit

Pe FaceBuci.”

*

Lui îi fac eu

Coc cochet

Şi-el stă doar

Pe internet!

*

Sunt sexy

Şi cu anemie

Număr orice

Calorie!

*

Te cunosc

Şi mă cunoşti

Parc-am fi

'Ntr-un film cu proşti.

*

La grile-i

Printre elite;

Secret?

Babe scofâlcite!

*

Ea mă iubeşte

Şi m-observă–

Când mă tai

În vreo conservă.

*

Pe furiş

I-am luat din tort;

Când află

Sunt ca şi mort!

Scrise prin mai 2010.