Artistul desăvârşit de la masa vecină

Ieri după atelier m-am dus cu AB la un cappuccino. Plictisindu-ne, ne-am apucat să măzgălim pe şerveţele. La masa alăturată, un tip şi o tipă de circa 30 de ani fiecare, cu un bloc de schiţe A3 nou, neînceput, genul care se găseşte la magazinele de la Hanul cu Tei la o grămadă de bani şi pe care nu îţi vine să îl iei decât dacă eşti artist desăvârşit.

Tipul (observându-ne că măzgălim): Îmi arătaţi şi mie desenele, vă rog frumos?

 Noi (ridicând din umeri): Ooookay... dar sunt doar măzgăleli.

Tipul: Vai, ce frumos! Desenaţi des?

Eu: Suntem la arhitectură, deci măzgălim orice suprafaţă ne iese în cale.

Tipul: Şi eu desenez mult! Îmi place să fac portrete!

AB: Noi nu prea ne pricepem la portrete. Doar la case...

 Ne primim şerveţelele înapoi, după care nu mai discutăm cu tipul. Dar îl auzim de la masa cealaltă, adresându-se amicei lui: "Hai să îţi fac un portret!"; "Bine tu, dar să nu mă faci să arăt ca Sailor Moon!"; "Okay!".

Ne ridicăm de la masă. Aruncăm o privire spre cei doi. Ea, cu părul de o culoare nedefinită, prins în coadă, arătând la fel de mult a Sailor Moon cum arată un Velociraptor a pisică. El, aplecat asupra foii, cu un pix albastru cu pastă, desenând nu cel mai realist portret cum ne aşteptam noi...
...ci genul de anime original character pe care îl desenezi la 13 ani, cu ochii imenşi şi sparkly, visători şi viţelini, cu bretonul lins şi emo care să acopere faptul că nu ştii să desenezi forma capului; cu părul în vânt care să acopere umerii incorecţi anatomici şi gâtul de Barbie; poziţia semiprofil (să nu se vadă prea bine bietul piept de o formă absolut imposibilă al fetei)...

Ieşim râzând, şi eu şi AB.

Azi prin liftul de la facultate

Predare de proiect, undeva la etajul 4. Mă duc înspre lift. Înăuntru: alte două fete. În urma mea intră un domn mai bătrân.
-La mulţi ani, fetelor!
Ridicăm din umeri şi îl salutăm şi noi.
-Daţi-i înainte cu facultatea... tot înainte... întâi facultatea şi abia apoi gingăşia, feminitatea, delicateţea... că deh... de când poartă fetele pantaloni, s-au stricat!
Coboară supărat la etajul 1. În urmă, perplexitate...şi pantaloni ofensaţi.

Mare brânză theme song

http://gobarbra.com/hit/new-c24a8aa3d28bb90eb790438d2b18f11e

Brânza #4

Altădată în autobuz. Super aglomeraţie. Toată lumea în poziţie de drepţi. Miros de aer stătut.
Deodată, un moş către o tipă la vreo 20 şi ceva de ani:

MOŞUL: Domnişoara, dă-te puţin mai încolo, te rog. Noi nu avem loc aici, dar tu ai acolo.
Domnişoara îl ignoră.
MOŞUL: Domnişoara, TE ROG FRUMOS să te dai puţin mai încolo. Noi ne sufocăm aici.
Domnişoara încă îl ignoră.
MOŞUL: Domnişoara, dacă nu te dai la o parte în secunda asta, ŢI-L ARĂT PE MICHAEL JACKSON!!! Vrei să-l vezi pe Michael Jackson?

Deodată, suficient spaţiu încât să respiri.

Brânza #3

În autobuz.

Un nene din spate: Ţara se duce de râpă! Ne pun ăia să plătim impozite!
Un nene de la mijloc: Şi-n alte ţări se plătesc impozite.
Nenea din spate: IMPOOOZITE! Impozite peste impozite!
Nenea din mjloc: Şi pe vremea lui Cuza se plăteau impozite.
Spate: Ne-am săturat de impozite! E cazul să scăpăm de impozite!
Mijloc: EŞTI MANIPULAT, BĂĂĂĂ?!

Brânza #2

Într-o zi pe când aşteptam autobuzul către casă, am observat în staţie o tanti care semăna extraordinar de mult cu Tina Turner.

În următoarele trei zile nu am fost decât simply The Best.

Brânza #1

Un tip azi la germană:
-Ich habe meine... ăla, cum se cheamă... (gesticulând disperat) tub - TUBUL - (pauză de câteva secunde, aer dramatic) - L-AM UITAT!

S-a întors abia într-o jumătate de oră, roşu tot. Avea tubul pe după umăr, ca o bazooka, şi aproape a lăsat o tipă fără cap când şi l-a dat jos.