30 November 2012
Gugu
El (sau ea, nu ştiu sigur) e Gugu. Gugu e, în mod evident, un guguştiuc (Streptopelia decaocto). Nimic neobişnuit până aici - decât că Gugu are un picior rupt.
Şi a avut un picior rupt de astă-iarnă (sau poate chiar mai mult).
Gugu trăieşte într-o zonă urbană cu destul de mulţi prădători. Câinii şi pisicile nu sunt atât de problematici; dar coţofenele da. Coţofenele (Pica pica) sunt printre cele mai deştepte animale şi atacă frecvent păsări mai mici decât ele.
Poate însă şi mai problematici pentru Gugu sunt porumbeii, din moment ce concurează pentru aceeaşi hrană (pâinea de pe pervazul oamenilor).
Deocamdată însă, Gugu se descurcă. Nu pare să aibă nicio pereche, dar supravieţuieşte.
Edit: Update cu Gugu aici!
28 November 2012
Cărămida studentă
Era
odată o Cărămidă care se gândea foarte serios la viitorul său,
aşa că voia să aibă studii superioare. Într-o zi, pe când
mergea la un curs de afaceri, a dat lut în nas cu proful de
economie, un ins gras şi altruist care împărţea bomboane cu
alcool tuturor studenţilor prezenţi la propriul curs (de obicei, nu
mai mult de şase). Proful Econovici – care nu o văzuse pe
Cărămidă decât la primul curs, dar o ţinuse minte datorită
texturii sale poroase – o salută cu entuziasm şi scoase din
geanta sa de voiaj (cu care se deplase în permanenţă oriunde) o
cutie cu Suchardine de coniac.
–Poftim,
păpuşă –
zise el sexy, rotindu-şi cu un deget şuviţa de păr de deasupra
urechii şi de dedesubtul cheliei plasată central.
Cărămida
simţi cum se topeşte cu totul – atât sub puterea vocii lui
Econovici, cât şi sub influenţa alcoolului. Nu era îmbrăcată
decât cu o frunză de arţar – frunzele erau foarte la modă
printre Materialele de Construcţii Studente – dar îi zbură cât
ai zice „modul”. De ruşine însă, Cărămida împietri acolo,
în holul facultăţii, sub privirile mirate ale lui Econovici.
–Ei,
tot aveam nevoie de ceva cu care să umplu golul care mi-a apărut în
peretele de la baie – zise proful, ridicând din umeri.
Şi
o zidi la el acasă, unde Cărămida rămase pe vecie,
nemaicontinuându-şi vreodată studiile.
Scris la un curs de perspectivă, bazat pe următoarele prompturi:
altruist
afaceri
cărămidă
păpuşă
gras
curs
frunză
altruist
afaceri
cărămidă
păpuşă
gras
curs
frunză
25 November 2012
Spider!
Într-o
zi, şeful m-a prins jucând Spider Solitaire dificultate maximă, în
loc să implementez noile coduri.
–Dă-mi
cinci motive logice şi valide pentru care acest joc este necesar
unui om de vârsta, statutul şi experienţa ta şi am să trec cu
vederea gafa – zise el.
Mi-am
dat scaunul mai în spate, am tras aer în piept şi mi-am început
cu forţă discursul:
–În
primul şi în primul rând, Spider Solitaire necesită o mare
virtute pe care omul societăţii contemporane întâmpină
dificultăţi majore în a o cultiva – şi anume răbdarea. Spider
este, în esenţă, un joc al încrâncenării şi încăpăţănării.
Numai cineva cu adevărat ambiţios poate să se ţină de un joc cu
patru semne până la capăt.
În
al doilea rând, jucând Spider Solitaire, o să te loveşti
inevitabil de teoria universurilor paralele. Dacă schimbi o singură
mutare, se va schimba tot jocul. Cinciul de romb pe un şase de
treflă nu are aceeaşi valoare ca cinciul de inimă roşie pe
acelaşi şase. În plus, Spider te forţează să iei în
considerare consecinţele tuturor mutărilor posibile înainte de a
face una. Altfel nu o vei putea alege niciodată pe cea bună –
ceea ce omul modern nu prea pare să-şi fi implementat bine în
gândire.
Un
al treilea motiv este că Spider Solitaire se bazează pe ideea de
perfecţionare. Niciun joc de dificultate maximă nu se poate rezolva
cap-coadă fără să îţi ştergi ultimele mutări şi să revii la
cele de dinainte. E ca şi cum ţi-ai edita calea vieţii: odată ce
ai văzut consecinţele unei fapte eronate, din experienţă ştii să
alegi o cu totul alt fel de acţiune într-o situaţie asemănătoare.
Eviţi, aşadar, să ajungi din nou la vechiul dead end.
În
al patrulea rând, nu toate jocurile de Spider Solitaire se pot
rezolva. Există cazuri în care mutările sunt imposibile – spre
exemplu, dacă obţii numai cărţi de aceeaşi paritate la ultima
tură. Jucând multe jocuri, vei ajunge să înveţi când trebuie
renunţat şi când nu. Extrem de puţine cazuri sunt, cu adevărat,
de necâştigat, la fel cum şi în viaţă, puţine acţiuni nu duc
la absolut nimic. Trebuie însă să înveţi când să cedezi şi să
o iei de la capăt.
Şi,
nu în ultimul rând, poate cea mai importantă lecţie de viaţă
din Spider Solitaire este că o mutare eficientă pe termen lung cere
sacrificii pe termen scurt. Va trebui să îţi aglomerezi toate
cărţile pe numai câteva şiruri, blocând crearea imediată a unui
pachet numai de o culoare; aşa o să eliberezi o poziţie eficientă,
de care să te poţi folosi pentru a stabili ordinea care să ducă
la succes. În mod analog, trebuie nu să ai scopuri mici, ci unul
mare, spre care să tinzi chiar dacă temporar îţi vei sufoca
ambiţiile de moment. Şi asta pentru că, odată ce îţi deschizi
calea spre scopul final, vei putea rezolva şi treburile mărunte pe
parcurs.
*
A
doua zi, toată lumea din birou se juca Spider Solitaire în patru
culori.
13 November 2012
Linia (în)frântă
A
fost odată ca niciodată o Linie frântă care dorea să fie
dinamică. Atât de dinamică voia să ajungă, încât să poată să
se unduiască din centrul spre colţul paginii, ca un cablu de
telefon din anii '90. Pentru asta, şi-a propus să înveţe să
sară, aşa că şi-a căutat drept mentor o broască.
Din
nefericire, din cauza unor neînţelegeri cladistice, cuvântul
„broască” ajunsese să denumească, pe lângă un ordin întreg
al amfibienilor (la care se adăuga şi omonimia prin care se desemna
un oarece element de tâmplărie) şi un ordin întreg de reptile:
broaştele ţestoase. Iar Linia, nefiind un zoolog, nimerise la o
asemenea broască – şi încă una bătrână de 113 ani, 6 luni, 3
săptămână şi 4 zile!
–Stimată
doamnă – zise Linia zigzagându-se cât putea de politicos – îmi
puteţi explica şi mie cum se sare?
Ţestoasa
căscă adând, se mişcă un milimetru la stânga, ridică puţin
pielea de deasupra ochiului drept şi zise:
–Să
sari! Să sari! Mare brânză, să sari! Nu ăsta e răspunsul
vieţii! Răspunsul vieţii este să stai!
Dezamăgită,
Linia aşteptă şi aşteptă un nou sfat, dar Ţestoasa adormise
deja. Şi dormea atât de adânc, încât sforăiturile sale îi
transmiteau expiraţia la viteza de 45km/h,
viteză la care Linia fu luată pe sus, transportată deasupra
înălţimii privirii de 1.75 m de la care se construieşte o
perspectivă în mod uzual la Facultatea de Arhitectură şi, în
sfârşit, izbită de trunchiul metalic al unui stâlp de iluminat cu
LEDuri.
–Nu
mi-am dorit decât să fiu şi eu sinuoasă şi frumoasă – oftă
Linia, făcându-se bucăţi.
Şi
se scurse pe asfalt într-o masă amorfă, unduitoare şi nedorită,
cum e caimacul dintr-o cană cu lapte în care vrei să pui cereale
Chocapic dimineaţa la micul dejun.
Scrisă la un curs de perspectivă, bazându-mă pe următoarele prompturi:
brânză
broască
caimac
sare
linie
22 October 2012
Ploaie, flori şi icşi
Cantitatea
de apă de ploaie pe metru pătrat depăşeşte 20 de litri – nu că
numărul ar avea vreo relevanţă. Decât că – printr-o soartă a
ironiei sau o ironie a sorţii, care nu ştiu exact – coincide în
perfectă concordanţă cu ce mi-a zis ea dimineaţă, după ce s-a
uitat la meteo şi mi-a aruncat umbrela în braţe.
–N-am
nevoie să car umbrelă – ţin minte că i-am zis – nu mă udă
pe mine doi stropi; – replică la care ea m-a avertizat cu un „Faci
ce vrei”, şi ce am vrut am făcut.
Acum
sunt leoarcă şi sictiresc prospectul întoarcerii acasă, unde o să
aud criticile ei referitoare la cum fiecare dintre cei doi stropi
incorporează un volum de zece litri. Clar, sunt un om terminat;
trebuie neapărat să găsesc o cale să o distrag de la
dez-terminarea mea.
Intru
într-o florărie. Apare vânzătoarea – scundă, rotundă,
roşcată, cu ochelari şi halat alb; probabil că Dexter a încercat
un experiment de schimbare a sexului în laboratorul lui.
–Vă
ajut cu ceva, domnu'? mă întreabă ea pe un ton tocilar, dându-se
la mine; îi murmur un „deocamdată doar mă uitam”.
Şi
chiar mă uit şi analizez specimenele regnului Plantae
prezente;
toate cunoştinţele mele referitoare la ele se reduc la biologia de
clasa a V-a învăţată cu vreo două decenii în urmă, sub
teroarea unei anumite profesoare pătrăţoase Lighean.
Cinci secunde şi mă declar învins.
–Vreau să cumpăr o floare – îi
zic vânzătoarei.
Dexterina, către sine: „Şi eu
care credeam că a venit pentru piele de elefant!”; către mine:
„În ce scop?”.
–Tre' să fac un cadou.
–Cui, dacă nu vă supăraţi?
–Neveste-mii.
–Sunteţi cu ea de mult timp?
–De
trei ani.
Către sine, Dexterina: „Săraca!”;
către mine apoi:
–Şi cam ce flori îi plac?
–Cât mai florale posibil!
–V-a vorbit vreodată de vreo
preferinţă?
–Probabil, dar cred că am o tentă
de Alzheimer.
–V-aţi gândit măcar vreodată că
e o informaţie destul de importantă să o stocaţi în memoria de
lungă durată?
–Nu, de ce ar avea vreo
semnificaţie?!
–Ruşine să vă fie!
Dexterinei îi e milă de mine. Îmi
trag nasul afectat.
–Acasă aveţi flori? mă întreabă.
–N-am.
–Niciuna niciuna?
–Am plante, dar nu plante cu flori.
–Plante verzi, de birou, atunci,
da?
–Că doar n-or fi albastre de
lustră!
–Ştiţi ce? Eu zic mai bine să-i
luaţi un buchet de trandafiri roşii! Vă dau la el şi o fundă
elegantă, roz, cu striaţii.
–Doamne ia-mă, am oroare de ţepi!
–De garoafe atunci? Avem de toate
culorile–
–Ălea ce sunt? zic, arătând cu
degetul înspre nişte flori mirositoare rău.
–Frezii! Să vă dau un buchet?
–Nu, neveste-mii nu-i plac florile
la buchet, nu ştiu de ce. Pune-le în ghiveci!
–Domnu', n-are rost să le pun aşa.
Deja sunt tăiate, se usucă!
Frate, ce mă oboseşte Dexterina
asta! Mă îndrept spre un raft cu îngrăşământ cu un X pe el.
–Ăsta cât e?
–20 de lei.
–Aşa scuuump?! Florăria asta nu
ştie că e criză?
–Florăria
noastră NU
abordează măsuri economice anti-ciclice.
–Îl iau, atunci! Poftim banii.
–Vă dau şi fundă la sticlă?
–Da, albastru de metil cu picăţele.
Dexterina produce materialul cerut.
Colectez cadoul, mulţumit.
–Salută pe DeeDee din partea mea!
zic; şi ies în ploaie.
Ea mă aşteapă dându-şi ochii
peste cap la semafor, cu o umbrelă în plus. Îmi revendic
drepturile şi trec în stânga ei.
–Ţi-am luat ceva, să ştii! –
şi îi dau cadoul.
–Mulţumescu-ţi pentru gest,
dragule; şi ce mă fac cu acest ceva?
–Îngrăşământ pentru plante! Nu
zici tu mereu că vrei să fie mari şi verzi?
–Nu e îngrăşământ, e otravă
contra păduchilor de muşcate.
–Cum?! De unde şi până unde?
–Are un X mare pe etichetă, vezi?
X-ul ăla înseamnă moarte.
Oftez profund; niciodată nu fac ce
trebuie.
–Deşi – continuă ea,
ignorându-mi dezamăgirea – o s-o păstrez pentru data viitoare
când pleci fără umbrelă.
Data viitoare o să mă documentez
din timp să aflu ce flori îi plac.
Scrisa in aprilie 2010.
18 October 2012
CATRENE POWERED-UP
Ei
visează
Cum
e-n facu'
Şi
când colo
N-au
luat bacu'!
*
E-un
vitezoman
Notoriu–
Când
e-n sensul
Giratoriu.
*
Dublu-i
stratul
De
bordură–
Noi
mergem
Pe
arătură!
*
Foamea-l
obliga, haină,
La
o gustare rapidă;
Deschizând
uşa la frigi
A-ntâlnit
mulţimea vidă!
*
„E
criză! Nu aprind lumina!”;
Ea
merse-n hol pe beznă.
Şi
să vezi ce criz-a fost
Când
s-a lovit la gleznă!
*
Joi
a dat
Un
speech sinistru;
Vineri
L-au
făcut ministru.
*
Azi
m-a lovit în cap pigeon poo poo,
Presimt
c-o să am un mare noroc,
Mă
duc să pun un bilet la loto,
Căci
sigur câştig dintr-un foc.
*
În
jur are doar
Cărţi
de soi:
As,
patru, damă
Şi
un doi.
Scrise prin decembrie 2010.
***
Extra: scrise în cursul ultimului an la atelierele de stufo:
Desenez
într-o demenţă
Elipse
fără esenţă
Şi-n
capul meu e o absenţă
De
logică şi coerenţă.
*
Din
stufărişul de la Stufo
Venit-am, tinere, să-ţi spui:
De-ai face doric ori corintic,
Planşeta-n cap îţi dă cucui!
Venit-am, tinere, să-ţi spui:
De-ai face doric ori corintic,
Planşeta-n cap îţi dă cucui!
*
Eu
pictor n-am vrut să mă fac
Dar
iată că pictez în fac':
Cu
vai, cu chiu,
Eu
fac laviu
Şi
tentele îmi vin de hac!
17 October 2012
CATRENE
Secretara-n
jupă:
„'Neaţa!”;
Şefului
Îi
pică faţa.
*
„Cum
de-ai dat
De
prinţu'-n blugi?”
„L-am
găsit
Pe
FaceBuci.”
*
Lui
îi fac eu
Coc
cochet
Şi-el
stă doar
Pe
internet!
*
Sunt
sexy
Şi
cu anemie
Număr
orice
Calorie!
*
Te
cunosc
Şi
mă cunoşti
Parc-am
fi
'Ntr-un
film cu proşti.
*
La
grile-i
Printre
elite;
Secret?
Babe
scofâlcite!
*
Ea
mă iubeşte
Şi
m-observă–
Când
mă tai
În
vreo conservă.
*
Pe
furiş
I-am
luat din tort;
Când
află
Sunt
ca şi mort!
Scrise prin mai 2010.
Subscribe to:
Posts (Atom)