Povestea Prinţului Pretenţios

Prinţul Pretenţios pocni puternic peste piciorul Primului Paharnic.

—Aşa ceva nu merge! sări el de pe tron şi începu să se plimbe nervos, cu mâinile la spate. Ţi-am cerut două pahare cu vin, fix de 250 mililitri cantitatea fiecare! Şi tu ce mi-ai adus? Unul cu 251 şi unul cu 249 mililitri! Aşa ceva e inacceptabil! Dizgraţios! De neiertat! În locul tău, îmi tăiam singur capul deja!

—Dar Alteţă, s-a strecurat la mijloc o mică Eroare Umană. Înţelept ar fi să o treceţi cu vederea, dat fiind că e ceva pur Omenesc...

—Să n-aud! Nu Omenesc! Nu Eroare Umană! Toate Erorile Umane din Principat trebuie eliminate! Complet, total, 100,0000%! Nu au ce căuta! Cum altfel am putea să instaurăm progresul aici?! Cum altfel aş putea să devin Prinţul Perfect? Înţeleg dacă aveai o Eroare de ordinul zecimilor de mililitru! Dar una de plus minus un mililitru? Asta înseamnă 0,4%! incredibil în ce hal am ajuns!

Şi Prinţul Pretenţios se apucă disperat cu ambele mâini de cap. Avusese o dimineaţă îngrozitoare. Mai întâi, că dormise şapte ore şi treizeci şi cinci de minute, în loc de şapte ore şi treizeci de minute. Prin urmare, îşi încălcase obiceiul de a dormi în multipli de nouăzeci de minute — iar asta nu putea însemna decât că îşi lăsase o etapă din ciclul somnului neterminată! Mai apoi, fusese întrerupt din rutina sa zilnică de spălat pe dinţi pe axa Oz de fix treizeci şi două de ori tocmai când se spăla a treizeci şi una oară — şi încă de o musculiţă de oţet bezmetică! De parcă nu ar fi fost de ajuns, când dăduse ordin să se instaleze în palat capcane anti-Drosophila melanogaster, constatase îngrozut că administratorul domeniului regal voia să folosească nimic mai mult şi mai puţin decât capcane anti-Musca domestica, îmbibate în oţet! Iar motivul? Pentru că Principatul nu dispunea de o tehnologie oficială împotriva musculiţelor de oţet!

Scârbit la culme de caracterul de improvizaţie al capcanelor, Prinţul Pretenţios se lovise de o nouă dovadă a incompetenţei supuşilor: absolut nimeni din palat nu cunoştea un dipterolog care ar fi putut să-şi arunce ochiul de expert şi să declare de unde apăreau Drosophilele în primul rând! Se părea că palatul era complet securizat împotriva pătrunderii insectelor, alimentele erau verificate cu de-amănuntul, iar oamenii înşişi se supuneau unei proceduri de sterilizare ori de câte ori intrau! Prin urmare, cauza era ceva ce le scăpa de sub control — iar Prinţul Pretenţios ura din suflet elementele incontrolabile!

Nervos, dezgustat, dezamăgit, Prinţul încercase să-şi înece amarul cu 500 mililitri de vin roşu demisec de Drăgăşani, distribuit în două porţii egale — una înainte, iar una după prânz. Şi acum se întâmplase asta — Vel Paharnic nu fusese în stare să aplice noţiunea de egalitate asupra porţiilor! Ah, nimic nu putea să fie mai deranjant decât incompetenţa!

—Ordon prezenţa lui Vel Mesager aici, instant! Repet: ordon prezenţa lui Vel Mesager!

Şi Prinţul se uită la ceas. În mod normal, Vel Mesager era staţionat în aşa fel, încât să ajungă în fix 26 de secunde în Camera Tronului.

—M-aţi chemat, Alteţă?

27 de secunde; astăzi era o zi cu adevărat nefastă.

—Vel Mesager — zise Prinţul, abţinându-se cu greu să nu comenteze. Ai în urechea dreaptă o cască — în stare să facă legătura cu orice supus din Principat. Fă-mi legătura cu un dipterolog.

—Nu avem niciun dipterolog înregistrat, sire.

—Refuz să cred asta! zise Prinţul, muşcându-şi buza. Eşti un incompetent! Dă-mi casca!

Şi Prinţul se întinse după dispozitiv; urma să cheme, în cel mai dezastruos caz, absolut orice expert în insecte din Principat; însă se răzgândi instantaneu.

—Porţi în urechea dreaptă o cască proiectată pentru stânga, conform inscripţiei de pe ea, ei, Vel Mesager? Las' că vezi tu! (Dându-şi aer de regalitate): Alo, firma de construcţii [...]? În numele Prinţului Perfect, până diseară la ora 20:43 (când apune soarele) să fie gata cel mai modern eşafod în Piaţa Publică Perfectă! Vom avea parte de o Excelentă Execuţie!

Şi Prinţul închise transmisia, zumzăind fericit.

Se strânseseră aproximativ 73,45% dintre supuşi în Piaţa Publică în seara aceea — conform măsurătorilor de ultimă oră ale lui Vel Statistician. Prinţul se plimba mulţumit cu Tronul Regal Portabil prin mulţime. Încă nu hotărâse pe cine urma să execute — nu găsise înlocuitor temporar nici pentru Vel Paharnic, nici pentru Vel Mesager. Plus că totul trebuia să fie perfect până la ultimul detaliu. Prinţul le avea pe ambele posibile victime legate în spatele lui; nu ar fi fost rău să facă întâi o execuţie de probă şi abia apoi adevărata Excelentă Execuţie de pe Extraordinarul Eşafod!

Şi extraordinar era, într-adevăr! Folosind oţel de ultimă oră, cu o protecţie ignifugă sporită, Inginerii Inventivi creaseră o structură modulară demontabilă din grinzi cu zăbrele, cu o platformă din sticlă şi un ştreang ajustabil deasupra. Prinţul urcă încet până la platformă, fericit pentru prima oară în acea zi îngrozitoare; când ajunse la penultima treaptă, observă Imperfecţiunile.

—Ingineri Incompetenţi! Cum aţi putut să folosiţi grinzi cu profile H şi astfel de îmbinări slabe? Nu o să reziste forţei uniform distribuite şi o să pi—

Însă Prinţul nu îşi mai termină enunţul; presimţirea sa tocmai se adeverise. Structura începu să se prăbuşească peste sine; grindă cu grindă, modul cu modul; rămaseră numai nişte stâlpi, cu un Prinţ Plângăcios agăţat de unul dintre ei.

—Ajutooor! Chemaţi Pompierii Pompoşi! îi strigă el lui Vel Călău, cel dintâi Ucigău.

—Alteţă, nu putem chema pe nimeni. Vel Mesager, care se ocupă cu telecomunicaţiile, este prizonier.

—Dezlegaţi-l! Iertat fie! Chemaţi Pompierii!

Prinţul suspină disperat; nu se mai ţinea decât într-o mână.

—Măria Ta, avem o problemă. Pompierii Pompoşi nu pot veni fără Camionul Corect, iar Camionul nu poate deveni corect până nu se umple cu apă, ca la carte!

—Da' să-l umple odată!

—Toate lichidele Principatului sunt sub porunca lui Vel Paharnic, cel ce e acum legat!

—Eliberaţi-l! Eliberaţi-l!

—Încă ceva, Măria Ta!

Prinţul se ţinea acum numai cu un deget; dedesubt Pompierii Pompoşi se chinuiau să întindă o plasă luată dintr-un Camion Corect.

—Ce mai e acum?!

—Am găsit un dipterolog! raportă Vel Mesager. Spune că sigur musculiţele de oţet au fost purtate pe hainele celui care a evitat măsurile sanitare de la intrarea în Palat!

—Imposibil! E un sistem infailibil! Pot confirma asta!

—Da, sire, însă există o singură persoană care a evitat toate măsurile de securitate.

—Unde e acest nemernic? Dacă îl prind, o să îl exe—

Dar Prinţul nu-şi mai termină ameninţarea; tocmai îi alunecase şi ultimul deget de pe stâlp; cădea, cădea mult în gol, şi în timp ce cădea, era lovit de revelaţie — revelaţia că el şi numai el era incompetentul care nu respecta propriile norme impuse.

—V-am prins, Alteţă! strigară prompt Pompierii Pompoşi.

Prinţul se ridică încet, scuturându-şi Maiestuoasa Manta de praf, şi privi structura prăbuşită. Nu-şi putu stăpâni un oftat. Fusese o zi deplorabilă; o zi cu 323,5% mai rea decât majoritatea zilelor sale rele; dar nu fusese o zi inutilă. Din contră. Prinţul învăţase multe lecţii de viaţă care aveau să-l ajute pe viitor. De exemplu...

—De acum încolo, toate Execuţiile Excelente vor fi elegant controlate prin Extrem de Electricul Scaun Executant! Inginerii Incompetenţi sunt la rând!

Şi coborî de pe plasă şi plecă ţanţoş spre Palat, mai plin de Pretenţii ca niciodată.

(Început acum un an într-un caiet şi uitat între timp. Găsit săptămâna asta şi terminat.)